Uncategorized

Sic, un sat din Transilvania

Written by andreipop
Mai intai multumesc lui Andrei ca ma gazduieste cu pagina mea de curiozitati geografice. Sunt un cititor fervent al site-ului www.de-weekend.ro si m-au fermecat stirile si imaginile postate aici despre locuri mai apropiate sau mai indeparte.

De asta data va propun un loc situat undeva intr-o regiune destul de stearsa ca peisaj, dar bogata in sare si alunecari de teren. Ca si cum asta ar fi o frumusete! Dar frumusete si unicate am descoperit din belsug. Vi le propunem si dvs., cei care faceti un popas pe aceasta pagina.

Muntele de Sare Sic - Transilvania

 

Fiind eu un geograf cu activitate inca intensa in teren, asa am descoperit un sat mare si frumos in Campia Transilvaniei care se cheam Sic (pe romaneste) si Szek (pe ungureste). Echipa noastra (formata din profesori, cercetatori si studenti) se afla in cautarea unor depozite de sedimente vechi (cel putin 10000 de ani), pastratoare de informatii despre vremurile de altadata (cum era clima, ce debite aveau raurile, ce tip de vegetatie crestea in regiune, daca oamenii populau regiunea si cu ce se ocupau etc).

Citisem noi despre Lacul Stiucii si rezervatia naturala din jurul lui, despre vechimea acestui lac, despre modul de formare si ne-am zis ca este locul ideal sa facem foraje in sedimentele din coada lacului pentru a cauta raspunsuri la intrebarile noastre. Atat doar stiam despre locul unde vom merge, restul am descoperit pe parcursul celor 7 zile cate am poposit in regiune.
La intrarea in Gherla dinspre Dej doua indicatoare arata spre stanga, Lacul Stiucii, rezervatie naturala, 12 km si spre Manastirea Nicula, 7 km. Daca mai mergeti pe sosea pana in centrul orasului dati de impunatoarea biserica armeano-catolica, pastratoarea unei comori rubensiene (daca aveti noroc sa fie deschisa). Informatii mai multe gasiti aici: Wikipedia
De la intersectie, ne indreptam spre Lacul Stiucii pe un drum asfaltat candva, dar acum numai bun pentru niste atelaje mai rudimentare, trecem prin cateva sate rasfirate de-a lungul soselei (versantii bine inverziti la acest sfarsit de iunie, expun numeroase alunecari de teren in faza latenta) si ajungem foarte aproape de un punct unde se deschide panorama spre Lacul Stiucii.
Lacul Stiucii si stufarisul din coada lacului

Ulterior, m-a surprins placut sa constat numeroase pagini de internet dedicate acestui lac, pestilor din el, pasiunii pentru pescuit, dar si bogatiei de plante, pasari si mamifere din jurul zonei. Numai noi cautam altceva, sedimente vechi in care sa foram.

Cercetand in prealabil site-urile de cazare la pensiuni, asa am dat peste Pensiunea Sovirag din localitatea Sic unde am facut rezervare din timp pentru 8 persoane. La capatul firului de telefon ne- a raspuns o voce blonda in nostim grai maghiaro-ardelenesc ca totul e bine, no, hai dati la noi!
Dupa ce am trecut prin sate destul de modeste ca arhitectura si fara nici un fel de pretentie organizatorica, deodata am fost impresionati sa gasim aici, pe dealurile acestea destul de nesigure, pe interfluvii inguste si versanti povarniti o comunitate de oameni si constructiile lor care ne- au lasat fara grai. Geograf pragmatic fiind m-am intrebat imediat: cum se poate sa existe asa o localitate cu clare urme de prosperitate pe aceste nenorocite dealuri miscatoare, unde vaile sunt niste mlastini cu stufarisuri dese, unde nu se poate practica o agricultura cat de cat performanta? Apoi am aflat raspunsul: sarea. Motiv pentru care si localitatea, atestata de la 1291, a avut statut de oras pana aproape de 1900. Asa se explica bisericile vechi, monumentale, cladirile maiestoase si o traditie a mestesugurilor, obiceiurilor, portului si dansului popular cu adevarat minunate. Portalul comunei Sic ofera asemenea informatii din belsug: http://www.szek-sic.ro/ro/acas

 

sic, transilvania

 

sic, transilvania

Ne-am acomodat imediat in camerele frumos ornamentate in stil sicanesc (intreg mobilierul pictat cu leitmotivul stilizat al lalelei rosii), dupa care ne-am adunat pe terasa pensiunii pentru o mica sedinta de lucru. Dar acolo am aflat detalii despre oferta culinara a pensiunii, preturile practicate si ambientul foarte …sicanesc pentru servit masa. Concluzia a venit imediat: mic dejun sicanesc la ora 7 fix si cina, binenteles tot sicaneasca, seara la 21 sau 22, cand terminam noi treburile. De ce? Pai cum sa refuzi un gulas adevarat cu castraveciori murati cu numai 12 lei, o supa de hurut (un fel de coltunasi de vreo 5 mm, modelati sub forma de urechiusi) cu 8 lei, papricas de pui, balmus ori sarmale sicanesti (cele mai bune pe care le-am mancat vreodata, modelate sub forma unor mici piramide) …totul la preturi sub 20-25 lei portia.

In curtea pensiunii trebaluia cat e ziua de lunga Iosca-baci cu clopul lui alb, maruntel si tacut, cu zambetul pe fata. Peste tot era insotit de un catel cu lana de oaie, inclestata si rasucita, de nu stiai ce e sub gramada aia creata, doar o limbuta roz se intrezarea cateodata cand il inabusea caldura.

 

sic, transilvania

 

Intinderea cablului pentru masuratori rezistivimetrice in mlastina de la Sic

Imprejurimile satului Sic merita de asemenea multa atentie. Vaile paraielor din regiune care abia daca au apa sa curga un firicel, in schimb de-a lungul miilor si miilor de ani au creat niste terenuri plate, mlastinoase, pe care creste stuf si unde cuibaresc o sumedenie de pasari. In astfel de mlastini am masurat si am forat si noi dupa sedimentele vechi pe care le cautam, stuful fiind la finele lui iunie ceva mai mare de un stat de om.

Am vizitat stufarisul intr-o zi pe seara (desigur, dupa munca, altfel nu ne puteam permite). Se intra adanc in el pe un podet de lemn lung, din loc in loc cu turnuri de observare pentru pasarile ce cuibaresc aici. Erau foarte numeroase specii, zburau pe langa noi pentru ca le nelinisteam la venirea serii. Noua nu ne-au iesit pozele, dar aici am gasit fotografii exceptionale http://simplis.wordpress.com/2009/08/03/stufarisul-de-la-sic-cluj/.
Minunate zile si nopti am petrecut in aceasta caldare care este bazinul Lacului Stiucii. Cat era ziulica de lunga munceam la treburile noastre si ascultam cantecul cucului, a cocosului de fazan, iar pe seara cu Arpad-baci in caruta (mai ales echipamentele), restul pe jos, ne indreptam spre salasul nostru sicanesc. Familii de caprioare incredibil de blande ne priveau mirate de pe marginea cealalta a mlastinii, apoi se duceau in drumul lor. Dupa cina satioasa stropita cu o bere rece, sau un vin rosu, ne retrageam obositi la culcare. Linistea si pacea serilor de iunie cand amurgul dureaza cel mai mult ne aducea un somn profund si odihnitor. Dimineata, tot cantecul cocosilor de fazan ne trezea devreme de tot…
Trebuie sa mentionez ca desi eram intr-o localitate cu etnie majoritar maghiara, peste tot am auzit vorbind si romaneste, unde ne opream sa cerem un sfat, sa dam un buna ziua, ni se raspundea in romaneste. Cat calatoream cu Arpad-baci in caruta lui am primit multe lectii de buna intelegere intre oameni, “totuna e, fie roman, fie ungur”, accentul il puneti dvs. pe primele silabe.
Cortul protector in mijlocul mlastinii
Este vremea sanzaienilor. Cat era ziulica de lunga, cocosii de fazani isi chemau soatele. Stateaupititi in desimea ierbii si deodata isi luau zborul cu un falfait greoi

 

Seamana cu o orhidee, dar nu ne-am lamurit inca ce planta este, dar sigur creste in bazinullacului Stiucii

 

Undeva, amonte 5 km de coada lacului Stiucii, unde am forat 10 m in sedimente lacustre. Cred cao sa avem izbanda in descoperirile noastre!

 

Vine furtuna, intindem corzile cortului sa ne asiguram ca nu zburam cu totul

 

About the author

andreipop

Leave a Comment

instagram aktif takipçi al