Dupa-amiaza la Mogosoaia

Duminica a fost cald si bine, deloc miros de toamna la cele 30 de grade celsius din termometru intr-un weekend de septembrie in care ne-am hotarat sa facem o vizita la palatul Mogosoaia (ne-am gandit ca parcurile ar fi supra aglomerate de bucurestenii ramasi in capitala care, dupa alergatura de dimineata pentru caiete, creioane, carioci, penare, radiere vor cauta oaze de verdeata si liniste ).

Noi nu am alergat dupa rechizite ci dupa vreo 2 ore de relaxare departe de centru si asa, din inertie, ne-am indreptat spre Mogosoaia. Am ajuns cam in 20 de minute pe Calea Grivitei, iesirea spre Straulesti cu ochii dupa indicatorul de pe partea dreapta pentru palatul Mogosoaia – destul de usor de neobservat (l-am ratat o data).

mogosoaia

Mogosoaia nu mai arata demult a castel burghez in frumos stil brancovenesc sau curte domneasca cu diverse acareturi si sere ingrijite de flori (pot doar sa imi imaginez ce si-a dorit boierul Mogos pentru sotia dansului la origini).

mogosoaia

 

mogosoaia

A devenit mai bine zis un parc mai mare ademenitor pentru bucuresteanul dornic de picnic, gratar, mici, iar cladirea este inconjurata pe ici-colo de schele metalice. Imbucurator faptul ca se face ceva pentru intregirea frumusetii de alta data, cu coloane, arcade, flori si motive brancovenesti sculptate in piatra.

Inca de la intrare am fost intampinati de o mica piata ambulanta cu ardei, rosii, porumb – asta era destinata probabil gospodinelor grabite, venite la o plimbare prin Mogosoaia, dar cu gandul la muraturile si borcanele pline de zacusti ramase acasa. Ne-am continuat plimbarea facandu-ne drum prin multime – daca liniste am cautat, liniste am gasit si a urmat un adevarat slalom printre caini cu sau fara stapan, carucioare, biciclete, fotografi de ocazie si ale lor modele.

mogosoaia

In stanga este amenajat un loc special pentru picnic suprasolicitat de altfel, la dreapta se ridica in aer mireasma de mici condimentati bine si intorsi pe toate partile, strategic asezati, reflectandu-se in geamurile serelor de alta data ale gradinii Mogosoaia.

mogosoaia

 

mogosoaia

 

mogosoaia

Ne-am continat plimbarea spre lac…

mogosoaia

 

mogosoaia

…unde am avut alta surpriza (tot neplacuta) si unde am constatat ca anunturile gen „scaldatul interzis” sunt complet ignorate. Cativa tineri incinsti probabil de temperaturile fierbinti se gandisera ca nu le-ar strica o baie la palat ( cu spectatori) printre coloane si leii de piatra ce pazesc terasa dinspre lacul Mogosoaia .

mogosoaia

La fel de ignoranti mi s-au parut si paznicii (in numar mare ) care brusc atunci si-au gasit de lucru in alte locuri din padurea Mogosoaia, evitand a-si face pana la urma treaba pentru care erau platiti, aceeasi paznici carora li s-a parut normala parcarea fix in centrul gradinii. Ma rog, cand masina are o anumita marca si numarul ”divin” 777 e la purtator, pana si palatul Mogosoaia isi deschide portile pentru tine.

mogosoaia

Degeaba am incercat sa gasesc o oaza de liniste caci fiecare alee si cararuie era bine batatorita de picior omenesc sau patruped si din toate cele 4 zari se auzeau voci duhovnicesti ce binecuvantau poporul ”cartierului” Mogosoaia impletite armonios cu muzica populara de mica petrecere privata organizata la palat sau cele cateva acorduri manelizate apartinand fanilor de picnic in aer liber.

mogosoaia

Multi ochi curiosi priveau in zarea nu foarte indepartata de peste lac catre vilele cele mari ale bogatasilor neamului ce isi ridicau semete acoperisurile si brusc am realizat discrepanta fantastica dintre cele doua maluri: prezentele impunatoare intr-un stil modernist (la limita grotescului chiar) pe de o parte si palatul cu a lui gradina impresurata de doritorii de cer, soare, aer liber si metru patrat de verdeata comuna de pe cealalta parte.

mogosoaia

 

mogosoaia

13 comentarii

  1. Am fost si noi si mi a placut la nebunie. O idee fantastica a lui Oprescu treaba cu gratare. Ce nu inteleg este de ce nu au niste scutere si ATV uri de inchiriat, completa foarte bine treaba cu gratarele si intra intr-o armonie perfecta cu locul. Constructii brancovenesti, mormant, biserica, verdeata si manele cu gratare. Romania, te iubesc!!!

  2. Eu inca nu am vizitat palatul si imi doresc de ceva timp…mi s-a povestit nenorocirea din zona…tot o sa merg, si ma voi infuria si voi scrie si eu pe blog neplacerea de a trai alaturi de neoameni….multumesc pentru imagini

  3. @bianca iti propun sa-i faci o vizita intr-o zi de luni pe la ora 9-12 :) cred ca asa merita ! (eviti cam tot ce am descris noi aici si te bucuri de gradini/palat)

  4. Parcarea se plateste…nu stiu cat pentru ca noi am preferat sa lasam masina in afara portilor.Surprinzator, la poarta nu ne-a asteptat nimeni cu vreo taxa.Ma intreb acum la ce am fi avut de platit intrare: gratare si mici sfaraiti pot sa vad si gratis in nenumarate alte locuri…

  5. Am copilarit si invatzat catziva ani la Mogosoaia… Cam un sfert din localnici erau tzigani, restul RO. Peste 90% din locuitori, erau cultivatori de legume si flori. Erau renumitzi pentru zambile, crizanteme, levantzica, gladiole, violete si alte flori. Pietzele erau „acaparate” de acestia. Acum gasesti doar flori din Olanda, mutate genetic, si „parolate genetic” pentru a nu putea fi reproduse. Tziganii de atunci erau „tzigani de vatra”, stramosii lor fiind adusi de Brancoveanu pe mosia sa. Apoi au ramas pe domeniile Principelui Bibescu… Azi acesti tzigani au disparut sau sunt „cocalarii si manelistii” nostri. Parcul era o mini padure din jungla Amazonului. Erau peste 400 pauni (albi, verzi, albastri). Cladirea din stanga (in curtea interioara) Palatul Bibescu, a fost Casa Scriitorilor, depozit de recuzita ptr. cinematografie, bordel cu circuit inchis pe vremea lui ceasca, … Aici a fost „sinucis” Marin Preda. Peste lac exista o superba vie de unde furam struguri, trecand inot, si tot campul (acum plin cu viloaie) era o imensa gradina de zarzavat ce aproviziona Bucurestiul. Acum le avem din plastic de la turci si de aiurea. In acele vile stau colonei si generali din diferite servicii, din armata, militzie, securitate si multa lume PESTRITZA… Accesul in acea zona este restrictzionat. Tot domeniul Bibescu de pe ambele maluri, a fost donat Academiei Romane, de Printzesa Marta Bibescu. Apoi un fost primar, Delu Tanasescu, dupa moartea lui ceasca, a „impartzit” pamant cum a vrut muschii lui… Din pacate acest domeniu a avut foarte multzi „ciocoi” la administrarea lui… Scuze pentru atatea vorbe…

  6. Multumim din suflet pentru informatiile pe care ni le-ati oferit. Multe sunt lucruri mai putin cunoscute despre pamanturile de la Mogosoaia, vilele impozante de pe malul lacului care se grabesc sa concureze cu palatul sau istoria locurilor de alta data.

  7. cine a facut blogul/site-ul asta (ma refer la partea de cod, continutul ca si substanta este admirabil) probabil a omis faptul ca in formular, pentru tagul exista atributele cols, rows, maxlength, (printre altele) carora trebuie sa le dai valori, a.i. sa nu se intample ce se intampla cu formularul asta: daca trag de colutul de jos dreapta, vi s-a stricat toata casuta de comentariu cu layout cu tot :)

Leave A Reply