Prima data cand am auzit in jurul meu pronuntandu-se Arbanasi, eram convinsa ca este vorba despre ceva loc de prin Italia. Sonoritatea ma trimitea undeva prin tinuturile toscane,insa mare mi-a fost mirarea sa constat ca de fapt e un sat situat mult mai aproape, la vecinii nostri bulgari (aproximativ 170km de mers cu masina din Bucuresti).
O fi un sat, insa nu orice fel de sat – este de fapt o mini bijuterie arhitectonica la 4 km de Veliko Tarnovo, fosta capitala medievala a Bulgariei.
Am poposit in centrul satului ( nu va ganditi ca arata ca satele de pe la noi, ci mai bine zis iti lasa impresia de statiune turistica cu iz medieval ) ca sa cerem informatii despre pensiunea unde urma sa ne cazam. Cum mai toate casele au fost transformate in pensiuni sau hoteluri, nu ne-a fost tocmai usor sa gasim pe cineva care sa stie exact care este pensiunea noastra.
Cazarea ne-am gasit-o usor pe internet si am ramas placut impresionati ca am reusit sa comunicam direct pe mail cu cei de la pensiune care ne-au dat toate detaliile locatiei, dar in graba nu am observat ca adresa hotelului era scrisa in alfabet slav. Asadar, me-am invartit pe stradutele si ulitele inguste ale satului, am mai intrebat la 2 taverne despre Winpalace Hotel si numai bine un domn amabil ne-a cocotat pe niste trepte de terasa ca sa ne arate prin limbajul semnelor unde trebuie sa ajungem ( mana domnului amabil se indrepta catre dealurile din fata unde se inalta si hotelul nostru). Intr-un final, dupa un urcus de cateva minute ( cu masina) am ajuns la destinatie si ne-am conversat in cea mai corecta engleza cu domnisoara de la receptie.
Hotelul l-am ales pe spranceana, cu o vedere superba catre tot Arbanasi , cu piscina si jacuzzi exterior, centru Spa, restaurant propriu si 2 cladiri de locuit, cu camere spatioase si cochete.
Nu suntem niste fitosi si traim foarte bine si fara Spa, dar cand am vazut preturile mai mult decat decente la cazare, am zis de ce sa nu ne bucuram pentru un weekend de cladura soarelui de vara la marginea piscinei racoritoare.
Recomand cu caldura pensiunea si mai putin calduros restaurantul. Nu ca nu am fi mancat extraordinar, dar pe undeva servirea a lasat de dorit.
Plecati de vineri dupa-masa din canicularul Bucuresti, am poposit abia pe seara in Arbanasi si, ca niste oameni care se respecta, ne-am cazat intai si intai la una din mesele restaurantului. Aflat sub o bolta racoritoare de vita de vie, mangaiati de razele de soare rosiatic spre apus, am debutat cu un vin alb sec bulgaresc si ne-am comandat cu cele mai mancacioase ganduri, peste la gratar si un fel traditional.
A doua zi ne-am petrecut-o la piscina, balacindu-ne ca in copilarie si perpelindu-ne la soare, cand pe o parte , cand pe alta.
Si dupa o astfel de leneveala, ne-am pornit spre seara sa vizitam Arbanasi. Pensiunea dispune de biciclete de inchirit, dat nu va sfatuiesc sa plecati cu astfell de mijloc de transport decat daca va doriti o aventura plina de adrenalina si surprize ( bicicletele sunt extrem de uzate si cand ti-e lumea mai draga ori iti sare lantul, ori constati ca nu merg franele iar tu esti in mare avant la vale spre cel mai apropiat copac).
Acum, sa va povestesc cate ceva despre Arbanasi, ca doar asta ne-am propus sa vizitam. Casele sunt din lemn si piatra, cu garduri tot din piatra. Practic fiecare casa parca s-ar dori o mini fortareata. Totul este intr-o unitate perfecta si nimic nu iese din decor ( bulgarii si-au renovat casele sau le-au transformat in pensiuni si restaurante prin fonduri UE si evident, nu au avut voie sa schimbe absolut nimic din arhitectura locului). Se spune ca locuitorii satului erau negustori crestini ortodocsi veniti din Grecia sau Albania ( numele satului provine din cuvantul de origine albaneza “arbanas”=muncitor la camp). Nu degeaba prietena mea albaneza a exclamat plina de uimire “ Asa arata si casele din orasul meu, parca as fi in Albania!”.
Plimbarea pe ulitele te transpune in alte timpuri. Peste tot vezi piatra pe un fond verde, pentru ca satul este bogat in vegetatie si oriunde stai, sigur gasesti un copac la umbra caruia sa te racoresti. Nu degeaba au facut bulgarii zeci de terase si restaurante, adevarate oaze de vegetatie, umbroase si racoritoare.
In centrul satului dai peste tarabe de suveniruri si antichitati, un magazin alimentar ( eu nu imi aduc aminte sa fi vazut mai multe), un centru cultural si o biserica. Drept sa va spun nu stiu daca sunt si alte lacase de cult ( am citit cum ca in zona ar fi vreo 5 biserici si 2 manastiri) sau muzee pentru ca noi am poposit in Arbanasi la relaxare boiereasca, nicidecum la vizitare si stimulare intelectuala:)
In speranta ca v-am starnit cat de cat curiozitatea despre acest loc, va doresc calatorie placuta spre Arbanasi si va garantez ca veti dori sa va reintoarceti pentru o oaza de liniste si binecuvantata relaxare!
