Incepem cu inceputul – un titlu interesant ati zice. Pentru cunoscatori a devenit deja banal, pentru cei neinitiati o sa va povestesc mai multe in postul de urmeaza si sper eu sa fiti atat de curiosi incat sa participati si voi la urmatoarea intalnire Suzuki Club! Si cum povestitorului ii sta bine cu povestitu’, iaca numa’ bine va spun ca a pornit totul cu o dupa-amiaza de vineri, inceput de weekend in Bucuresti, cu taraboi si tam-tam prin ograda proprie ( unde mi-s bocancii?….dar geaca de ski ai gasit-o?….pune si mie niste sosete din alea groase ca tu stii unde sunt) si ne-am avantat razboinici pe bulevardele inguste ale capitalei, la lupta cu alte zeci de masini si urmariti napaznic de codul galben-portocaliu de ninsori si ger . Dupa ce am dus lupta cea mare in Bucuresti si am scapat de nebunia urbana, dusi am fost spre Brasov – Miercurea Ciuc si destinatia Harghita Bai (Hotel Ozon).
De ce tocmai spre polul frigului si al nametilor (conform meteorologilor)?….Ei bine, eveniment mare si important, intalnirea de iarna Suzuki Club Romania si, conform traditiei, urma sa ne alaturam caravanei de masini, undeva pe traseu pentru a poposi cu brio la hotelul Ozon, in “inima” ungureasca a Romaniei (va rog sa nu aruncati cu vorbe de duh catre scriitor:P).
 |
| Sticker Suzuki Club |
Si s-au avantat masinutele noastre pe serpetinele inghetate, ne-am testat si anvelopele de iarna pe rand sau toate odata pentru a ajunge la destinatie. Ei, si ce sa vezi !…Bucurie mare la revederea unor prieteni vechi si noi, bucurie si mai mare la sticla de palinca care s-a golit rapid printre insetati (pardon, sticlele de palinca, tuica sau alte licori bahice). Unii dintre noi au avut o noapte linistita, altii mai putin, cert e ca micul dejun s-a prelungit pana la un 11.30 spre amiaza cand ne-am pornit cu mic cu mare spre aventuri Suzuki.
Daca nu stiati, va informez ca in Harghita Bai exista partie de ski (nu am reusit exact sa aflu unde este, dar orientandu-ma dupa posesorii de skiuri si clapari, m-am prins eu ca tre’sa fie pe aproape) si tot un fel de partie pentru snow tubing. Ce-i asta?….. Pai un fel de sport extrem pentru mine constand in reinvierea distractiei din copilarie cand alunecam pe derdelus cu sacul, punga, cauciucul de la trabantul bunicilor sau aia mai norocosi, cu sania, doar ca la astia e ceva mai avansat, adaptat anului 2012.
Cum ar veni, te cocoti zdravan cu posteriorul in roata cauciucata si te lasi dus la vale de gravitatie, strigand din toate puterile “partieeeeee!!!” pe culoarul anume construit sa-ti usureze tie directia de coborare.
Daca ai noroc si calea ti-e libera, te opresti in mormanul de zapada din vale, daca esti mai ghinionist te imbratisezi frumos cu cel ce a coborat inaintea ta si faceti schimb de energie pozitiva sau negativa, aducatoare de cucuie , vanatai sau…..vorbe de duh.
Dupa acest frumos schimb de ….replici…te cocoti din nou in cauciucul cu care deja te-ai imprietenit si te pomenesti dus la deal de o masinarie automatizata care nu te lasa sa iti consumi caloriile ca in vremurile de alta data, dupa care strigi din nou partie si tot asa. Daca talentul meu narativ nu v-a fost de folos, las pozele de mai jos sa va lumineze despre acest snow tubing.
Revenirea la hotel a fost unul din momentele mele preferate in care am gustat cu nesat din zapada (are gust bun, sa stiti) iar altii dintre noi au mirosit-o (astept detalii olfactive de la domnul in cauza).
Grupul nostru majoritar roz-bonbon
a testat zapada si cu membrele inferioare sau superioare si cu posteriorul sau burtica din dotare, chiar si cu alte parti bine asunse in care zapada s-a incapatanat sa patrunda (dar sa nu intram in detalii).
Si cum Suzuki Club presupune distractie si inventivitate (v-am zis ca nu o sa va plictisiti) a urmat un nou concurs. Ce sa fie, ce sa fie!! Cum altfel, decat concurs cu ATV-ul ( bine ca ati renuntat la a cobori cu masinile proprii) pe serpentinele bocna si urcat tot cu ATV-ul.
Astia mai curajosi au incercat aventura pentru ca premiul se anunta mai mult decat interesant, o plimbare cu o masina special pregatita pentru raliu, condusa de sofer instruit sa zboare (nu alta!).
Si uite asa, cu inima cat un purice m-am cocotat si eu pe cele patru roti cu volan si i-am dat inainte cu avant pana la prima curba cand m-am linistit
….si am fost si mai linistita la urmatoarele curbe, incercand cumva sa transmit telepatic celor care asteptau la rand ca mai dureaaaaaza …si mai dureazaaaa…dar, minune mare, am devenit posesoarea locului 3 (ramane intre noi ca au fost doar 3 concurente:P).
Surpriza mare avea sa urmeze la premiu, unde cu mic cu mare ne-am inscris la plimbarea cu Swiftul nostru turbat (multumim inca o data Szabo).
Si daca inca nu v-am convins ca merita sa faci parte din Suzuki Club, atunci mai povestim de concursul ce a dat numele intalnirii de iarna, un Suzuki de zapada! Cum aveam parte de materie prima (omatul) din belsug, ne-am preocupat sa dam forma mai mult sau mai putin apropiata de un Suzuki calupurilor de nea puse la dispozitie de organizatori. Si tot asa, cu mic cu mare, fiecare cu cate o lopata, racleta, manusa sau macar o idée am participat la eveniment….Ce a iesit ?…mmm, imaginati-va va rog ca ar fi un Suzuki:D
 |
| Sursa Foto: Suzuki Club – RoSonic |
 |
| Sursa Foto: Suzuki Club – RoSonic |
Surprizele nu s-au oprit aici, ce credeati?:)
Ne-am cantat si ne-am incantat la karaoke unde am pus in evidenta talentele muzicale (scuzati monopolul asupra microfonului si poluarea fonica creata). Dar unii dintre noi chiar stiu sa cante (persoana de fata se exlude ) si tocmai de aia multi dintre ei au fost in juriu (bravo lor si asteptam si alti doritori).
Trezirea de a doua zi a fost un pic mai dificila, cu capacitati vocale limitate, dar cu un zambet larg pe fata, de implinire ( yesss!!!…am doua diplome Suzuki, plus o umbrela galbena …ai auzit mama?)
 |
| Sursa Foto: Suzuki Club – RoSonic |
Despre intoarcerea spre Bucuresti nu are sens sa va relatez ca as strica tot postul. Concluzionand, sper ca v-am stimulat un pic curiozitatea si asteptam cat mai multi doritori sau posesori de Suzuki sa intre in club 🙂
