Valea Oltului si Parcul Natural Cozia

O plimbare pe Valea Oltului poate fi o alegere buna intr-un weekend prelungit luand in calcul urmatorii factori: asfaltul este destul de gaurit dar defileul compenseaza cu peisajele superbe, in perioada 09 iulie 15 noiembrie au inceput lucrarile si traficul este ingreunat. Cu toate astea cu siguranta nu aveti cum sa va plictisiti in zona, o sa va spun si de ce 🙂

Conform wikipedia acest drum pare sa aiba o istorie destul de interesanta: Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dublă funcție – militară – strategică și comercială (lega Transilvania cu Dunărea)

Obiectivele turistice din zona sunt multe dar o sa ma rezum la cele mai importante si cele pe care deja le-am vizitat.

Parcul Natural Cozia	Manastirea Cozia	Manastirea Stanisora
Manastirea Turnu din Calimanesti	Calimanesti, Valea Oltului	Transalpina – Drumul Regelui
Cascada Lotrisor	Statiunea Voineasa	Barajul Vidra

Parcul Natural Cozia, Varful Cozia

Dimineata de vara tarzie…..cafeaua aburinda era de nesuportat….prea fierbinte pentru deja prea multele grade cu plus de afara. Cartile stateau aruncate pe birou…cateva coli goale de hartie fosneau incet sub briza racoroasa a prea binecuvantatului aparat de aer conditionat, iar eu nu aveam de gand sa deschid vreo carte, chiar daca asa ar fi trebuit…..

Liniste….o liniste ciudata pe o strada de abicei aglomerata din Bucuresti….Mi-am dat seama ca ma apasa lipsa forfotei care pana mai ieri imi patrundea in toti porii, claxoanele le ignoram, latratul cainelui vecinilor imi devenise prietenos.
M-am trezit brusc cu un chef nebun sa evadez…….si prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost “unde?”….. deja orele erau demult trecute pentru o expeditie prin varf de munte. Cand stii ca timpul te limiteaza si nu iti mai este un aliat, posibilitatile sunt din ce in ce mai reduse. Sau poate asa pareau intr-o dimineata tacuta si lipsita de imaginatie.

Calul inaripat (nu,nu va ganditi la Ferrari !! ) ne astepta in fata blocului. Am trecut in revista cateva posibilitati si am decis sa vizitam cabana Cozia (Manastirea Cozia am vizitat-o de multe ori). Kilometri nu erau multi (~200km) porneam pe binecunoscuta autostrada Bucuresti-Pitesti si apoi spre Ramnicu Valcea unde drumul coteste mai apoi la dreapta prin comuna Jiblea si Berislavesti spre Varful Cozia. Speram sa fie liber si sa ne bucuram in voie de serpentine. Aglomeratia de pe sosea s-a simtit pana la drumul forestier lung de vreo 18 kilometri ce urca fix pana la cabana. Surpriza placuta a constat in incercarea timida a autoritatilor de a imbunatati accesul la cabana, astfel ca drumul a devenit practicabil pentru orice masina.

Intr-un final iesi la lumina si dai peste un platou unde sade mandra cabana Cozia (1573 m). Ne-au intampinat doi caini curiosi, ba maraind, ba dand navalnic din coada. Nu cred ca erau foarte decisi daca suntem prieteni sau dusmani. S-au linistit nehotarati de aspectul nostru, indreptandu-se la o masa alaturata de turisti mai mancaciosi decat noi (prin urmare mai interesanti din punctul lor de vedere).

De la cabana sunt multe trasee usurele, de la 4 la 8 ore de mers lejer, practicabile pe timp de vara. Noi ne-am limitat sa descoperim imprejurimile si ne-am cocotat pe culmile cele mai culmi din zona. Nu o fi Cozia precum Vf Moldoveanu , dar peisajul e minunat. Randuri, randuri de creste muntoase , straturi de lumini si umbre, meandre largi de rau….

La cabana poti sa bei linistit o bere sezand nu foarte confortabil pe cele mai vechi scaune de fier forjat incins binisor in soarele dogoritor pe care le-am vazut vreodata.Imi aduc aminte de cofetaria Diana din Piatra Neamt unde am vazut scaune din fier forjat model identic cabana Cozia, in urma cu mai bine de 20 de ani si pe care poposeam indelung lingandu-ma pe degete dupa eclerul cu ciocolata preferat. Asta e alta poveste….dar sunt aceleasi scaune pana una alta. Si nu….la cabana Cozia nu au ecler cu ciocolata, dar au bere buna rece si au si priveliste frumoasa ca sa-ti mearga bine toata ziua (daca aveti noroc si de o vreme putin schimbatoare o sa intelegeti de ce merita aceasta plimbare pe Varful Cozia).

Mi-a placut sa aud rasete zurlii langa masa noastra si vorbe dulci intr-o minunata engleza. Se pare ca ne viziteaza lumea, aia mai putin fitoasa si atotcautatoare de statiuni de lux, restaurante cochete si piscine termale.

Am lasat si cabana in urma, ne-am spalat creierii de clisee citadine cu care ne inunda capitala, ne-am umplut plamanii cu aer proaspat de padure si ne-am bucurat retina cu inca o fotografie naturala.

Manastirea Stanisoara

Cand am vizitat prima data Manastirea Stanisoara am urcat in jur de 4 ore pe traseul care duce la Cozia, la Manastire se poate ajunge si cu masina dar drumul este foarte prost (recomand 4×4 cu toate ca am vazut si Logan la Manastire).

Numita, pana in secolul al XVIII-lea, Nucet, este situata la poalele masivului Cozia, pe versantul sau sudic, pe teritoriul localitatii Calimanesti, in judetul Valcea. Numele manastirii – “stanisoara” – vine de la stanele de oi ce existau in partea locului.

 

In anul 1747, clucerul Gheorghe si boierii Anghel si Petru din Pitesti au zidit o  biserica si chilii pentru calugari, sfintind-o cu hramul “Sfantul Mare Mucenic Gheorghe”. In timpul razboiului austro-ruso-turc din anul 1788, armatele turcesti au ajuns pana la Schitul Nucet, distrugand biserica si chiliile. Biserica este incendiata, iar calugarii omorati.

 

Parasite de calugarii care au mai ramas vii dupa navala turcilor, intre ruinele chiliilor s-au adapostit, timp de douazeci de ani, pastorii munteni cu oile lor. De aici sa ajuns ca locul respectiv sa poarte numele de “Stanisoara” – de la o stana mai mica instalata aici.

 

 

 

 

Manastirea Cozia