Parc Herastrau, Bucuresti 2011
Dupa cum stiti, weekendul trecut am sarbatorit zilele Bucurestiului, zilele acestui oras in care traim de placere, de nevoie, din obisnuinta, din comoditate…Multe evenimente au incercat sa aduca aminte de Bucurestiul de alta data, acel mic Paris cu care se mandreau strabunicii si bunicii nostrii si mai putin de acest Bucuresti nou, aparent doar modernizat, cenusiu, trist, ocupat, navalnic, agitat, bolnavicios prin ritmul vietii pe care ni-l impune.
S-a incercat reinvierea atmosferei de odinioara pe stradutele din centrul vechi unde locul pravaliilor mestesugaresti si negustorilor de odinioara a fost luat de zeci de cafenele, restaurante si baruri. Doar cele cateva croitorii si ceasornicarii uitate de lume, magazinase cu miros umed si ale lor fatade scorojite mai amintesc de centrul negustoresc de pe Lipscani.
Acum apar vitrine aurite cu rochii inzorzonate atarnate in geam in cautare de mirese aspirante.
In zi de sarbatoare centrul vechi a fost intesat de lume dornica mai degraba sa bea o bere la terasele pestrite decat sa cuprinda frumusetea Bucurestiului de alta data.
Mare aglomeratie mare si in Herastrau. Bucurestenii s-au calcat in picioare sa se plimbe gratuit cu vaporasul, suportand cu stoicism cozile vreme de multe ceasuri pentru o reducere de 5 lei in buzunar, 5 lei cheltuiti cu repeziciune pe o apa plata si un porumb fiert la 2 metri distanta de ponton sau doi mici si o bere la terasa din centrul Herastraului.
Targul mestesugarilor se intindea pe tejghele improvizate de o parte si de alta a parcului cu tot soiul de obiecte decorative, bijuterii din argint ce se voiau “vintage”, nimicuri a caror folosinta nu am reusit sa o inteleg.
Cel mai mult mi-au placut mestesugarii reali, veniti din toate colturile tarii cu porturi nationale, vanzand ii romanesti frumos cusute, ilice si alte pieptare, brauri colorate.
Bine intentionata a fost si initiativa organizatorilor de a aduce pe scena ansambluri populare ce au incantat publicul cu muzica traditionala. Pe mine m-a fascinat expresia fetei si mandria celor de pe scena atunci cand si-au facut numarul.
Organizatorii au adus in Herastrau cateva trasuri impodobite de mare sarbatoare, negandindu-se probabil ca inca nu detinem spatiul si buna organizare din Hyde Park sau St. James Park, iar armasarii se ingramadeau printre biciclete, caini, carucioare intr-un balci colorat si inzorzonat.
Din cand in cand domni si domnite imbracate ca in vremurile de alta data, lasandu-se fotografiati si admirati, purtand hainele ce aduc aminte de epoca galanterismului, a palariilor inalte si rochiilor cu trena isi faceau prezenta printre lume.
Tot in aceeasi perioada se adunau la Sala Dalles negustori mici si mari de-ale ceaiului si cafelei, sarbatorind in felul lor 552 ani cati a implinit Bucurestiul.
M-am bucurat mult mai mult aici printre mirosurile felurite de ceai sau cafea, batoane de ciocolata si vanilie si dupa ce mi-am multumit simturile gustativ si olfactiv, mi-am clatit ochii cu minunate cescute de ceai si nenumarate accesorii pentru a face o cafea buna.
Cred ca cele mai multe secrete le detin cei de la Delicatese Florescu, urmand o traditie armeneasca din 1530.
Drept sa spun, nu am avut placerea sa il cunosc pe domnul Florescu, dar cei care impartasesc cu dansul pasiunea licorii maronii cu care imi imbat simturile in fiecare dimineata, ne-au facut sa ne desprindem cu greu de borcanele felurite de cafea.
Incercand sa duca mai departe arta cafegiilor de odinioara, astfel de locuri in care respira pasiunea, in care vechiul se imbina cu noul iti aduc aminte de Bucuresiul de alta data, Bucurestiul veritabil.
Drum lung de strabatut pana acolo.
de ce nu zici de hoardele de cocalari? de ce nu zici de preturile explodate? de ce nu zici de mizeria de dupa?
🙂
Am presupus ca se inteleg hoardele de care vorbesti tu si preturile exorbitante, neintelegand de ce unii prefera sa stea cu orele la coada la vaporas pentru o economie de 5-10 lei pe care o dau repede la terase. Doamne fereste sa ti se faca foame sau sete, ca negustorii ambulanti de ocazie abia asteptau.
Despre mizeria de dupa pot doar sa imi imaginez. Noi abia am rezistat la o simpla plimbare si am plecat repede. Nu mi-as fi dorit sa asist la dezastrul si mormanele de gunoaie de dupa.
Salut.Vreau sa te felicit pentru ca incurajezi campaniile ecologice. Am vazut ca ai pe blogul tau bannerul de la Umbrela Verde.
Intr-o lume din ce in ce mai poluata, fiecare campanie ecologica conteaza. Noi incurajam recilclarea, reducerea poluarii, folosirea responsabila a resurselor, plantarea copacilor, depozitarea in siguranta a substantelor chimice si curatenia spatiilor verzi. Dintre toate acestea, ne axam pe incurajarea plantarii copacilor pentru ca ne dorim ca fiecare persoana sa aiba “copacul sau“. Prima campanie de plantare se numeste “Parcul Izvor prinde radacini“.
Daca iti doresti ca in Romania sa fie plantati mai multi copaci, dar nu ai timp sa plantezi unul, poti sa ne sustii prin oricare dintre variantele de mai jos:
1) Redactarea unui articol informativ care are legatura cu copacii sau ecologia.
2) Publicarea unui articol pe blogul tau in care sa vorbesti despre campania noastra.
3) Adaugarea unui link/banner pe blogul tau.
Daca adaugi pe blogul tau unul dintre cele 10 bannere de pe pagina “schimb de link” vei primi in schimb un link la sectiunea “Sustinatori” si vei aparea aleator pe prima pagina in sectiunea “Bloguri Partenere”.
Daca doresti sa apari permanent (pe prima pagina) la sectiunea “Ne sustin”, trebuie sa participi la una dintre campanile noastre de voluntariat sau sa donezi bani pentru plantarea unui copac (9 lei).
Aceasta campanie este apolitica si este realizata de un grup de tineri care isi doresc sa schimbe mentalitatea celor care neglijeaza mediul incojurator. Participa si tu!