Kent, gradina Angliei

Daca primul tur ne-a gasit pe cararuile Angliei rurale cu tot ce este mai british, vizitand Cotswolds cu satele si dealurile inverzite tot timpul anului si Stratford upon Avon cu aerul lui shakesperian, in ziua urmatoare am ales o zona plina de povesti istorice din insoritul Kent cu nenumarate conace, castele si o uimitoare catedrala, Canterbury.

Biletele le-am achizitionat tot de pe internet (deja eram familiarizati cu procedurile) si ne-am infiintat la aceeasi Victoria Station, nauci de somn, cu cate un expresso dublu in mana, calmi si relaxati (de data asta eram de-ai casei ), uitandu-ne lung la cei care se agitau in jurul nostru si se imbulzeau care mai de care in a-si ocupa un loc in microbuzele puse la dispozitie.

Pentru cei interesati de aceste tururi, tin sa precizez ca firma mama, Premium Tour organizeaza plecari la aceeasi ora matinala din Victoria Station pentru cel putin 6 tururi diferite, asa ca aglomeratie mare si agitatie cat cuprinde.

Relaxati, ne-am terminat cafelele si zambind pe sub mustati ne-am facut si noi aparitia in microbuz. De data asta, o doamna mignona, zambitoare si imbracata in cel mai ciudat mod posibil (jacheta galben pai cu flori de un verde aprins, tricou rosu, pantaloni negri si slapi albastri cu sosete albe in picioare) avea sa ne fie ghid. Tin bine minte costumatia doamnei pentru ca nu imi puteam lua ochii de la jacheta galben pai, care, drept sa spun, a fost de mare ajutor in periplu nostru cand ne pierdeam de grup. Lasand acest aspect vestimentar la o parte, am avut o ghida pe cinste de la care am aflat enorm de multe informatii istorice despre intreg Regatul Britanic, nu doar despre locurile ce urma sa le vizitam.

Am parasit Londra pe la sud, spre regiunea Kent, numita si “Gradina Angliei” avand o traditie indelungata de pomicultura, cu o puzderie de case vechi, impozante si ne-am grabit sa fim primii turisti ajunsi la portile vestitului castel Leeds. Unul din avantajele unui tur este ca, mergand organizat, ai intaietate la coada de turisti iar ghidul are deja bilete cumparate (una peste alta elimini din start un aspect total dezagreabil pentru mine, de a sta la coada).

Castelul Leeds

Sunt multe conace si case elegante in Kent, dar timp de vizitat insuficient pentru toate, asa ca m-am multumit cu o vizita la Castelul Leeds (cu gandul ca ma voi reintoarce sa vad mai mult intr-o alta vacanta, nu de alta , dar e prea frumoasa zona).

Castelul Leeds, supranumit cel mai frumos din Anglia (aflat la aproximativ 70 de km de Londra) ne-a oferit imagini de basm. Aflat pe doua insule, inconjurat de lacul de la poalele dealurilor, castelul Leeds emana povesti din trecut mai ceva ca un manual gros de istorie.

Pe scurt, castelul a fost in proprietatea regalitatii, resedinta pentru 6 regine pana in momentul in care a fost facut cadou de Henric al VIII-lea delegatului sau in Irlanda. Castelul Leeds trece prin multe etape de modernizare si probabil, cea mai importanta este cea finala, sub organizarea proprietarei Lady Baillie despre care ghida noastra a povestit neintrerupt vreo 30 de minute. Aceasta lady americana a cumparat castelul in 1926 si cu ajutorul a doi decoratori vestiti din Franta a transformat complet interiorul castelului la cel care se poate admira si azi (se tin tot soiul de conferinte, baluri, nunti si alte evenimente).

Cu greu l-am tarat pe Andrei prin toate holurile si incaperile castelului (recunosc, sunt o mare admiratoare a stilului 1930-1960), pentru ca apoi sa isi ia revansa in gradinile palatului unde a pozat castelul din toate unghiurile si pozitiile. Gradinile labirintice te conduc spre o crescatorie de pasari ce se aud voioase de la departare si in rest alcatuiesc un luxos teren de golf.

Dover

Dupa vreo doua oare de plimbari in si in jurul castelului Leeds, ne-am alaturat grupului pentru a ajunge in Dover, punctul cel mai apropiat de continentul european. Nu as putea sa descriu cum arata portul, din simplu motiv ca nu l-am vazut. Ghida ne-a debarcat pe faleza unde stancile calcaroase albe ce se vedeau in zare sunt renumite pentru ca se zaresc de la mare departare, in larg. Se spune ca intr-o zi senina se poate vedea de pe faleza coasta Frantei. Eu m-am straduit din rasputeri sa vad petec de pamant la orizont, dar nu am reusit, asa ca ne-am incheiat vizita pe faleza in timp record de 5 min, doar pentru cateva poze.

Canterbury

Urmatoarea destinatie a fost Canterbury, un oras medieval inconjurat de groase ziduri de aparare, avand ca emblema catedrala Canterbury, biserica mama a Angliei devenita celebra dupa decapitarea lui Thomas Becket (arhiepiscop de Canterbury, militant impotriva rigorilor regalitatii ) de catre Henric al II-lea. In biserica este un loc special inchinat lui Thomas Becket si peste tot sunt semne ale peregrinarilor continue ce au avut loc in cinstea acestuia. Este impresionant interiorul prin grandoare, maretie, iar exteriorul a devenit emblema a orasului prin turnul central, al clopotnitei, ce se zareste din orice colt citadin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Canterbury abunda de stradute medievale dar extrem de cochete, cu patiserii, restaurnate si magazine. Am avut libertatea sa ne separam de grup si sa ne alegem singuri restaurantul unde sa luam pranzul. Mereu pe fuga, noi am optat pentru o cafea si o placinta la una din patiseriile ce iti stimulau intens simtul olfactiv.

 

 

Dupa Canterbury grupul nostru s-a reunit cu una persoana lipsa pierduta pe stradutele din orasel. Cum probabil nu v-ati astepta, dupa 10 min de asteptat ghida a inchis frumusel usa microbuzului dupa ea si plecati am fost cu un pasager in minus. Ne-am mirat, dar punctualitatea si-a spus cuvantul, asa ca aveti grija cu orele de intalnire date pentru ca englezii vorbesc serios.

Greenwich

Ultima oprire a fost Greenwich, un cartier londonez in sud-estul Londrei unde ne-am despartit de sofer si am luat-o la pas vioi prin parcul intesat de lume, urmand cu interes geaca galben pai cu flori verzi. Din pacate nu am intrat sa vizitam Observatorul Astronomic, ci doar am trecut si noi vitejeste linia ce corespunde meridianului zero si am admirat Palatul Regal, o cladire construita “in oglinda” (cu alte cuvinte partea dreapta este identica cu cea stanga).

Drumul de intoarcere a fost cu o mini croaziera pe Tamisa unde am servit bineinteles ceai sau cafea (he,he…de data asta am ales cafeaua) si briose parfumate de capsuni sau ciocolata. Zic mini croaziera pentru ca mijlocul de transport este un fel de taxi naval sau autobuz cochet acvatic, cu statii in care se oprea din 5 in 5 min de o parte si de alta a Tamisei.

Am pus din nou piciorul pe pamant englezesc multumiti si de asta data de alegerea facuta, planificand in minte urmatoarea vizita.