Padurea Comana si delta Neajlovului, paradis pierdut ?

Despre Padurea Comana am tot auzit vorbindu-se si am vazut fotografii incredibile (cumva Padurea Comana e un fel de “must” al fotografilor in anumite momente ale zilei, cu precadere dimineata devreme sau la apus). Nu m-am lasat convinsa sa merg cu noaptea in cap spre Comana, dar intr-o dupa masa calduroasa (inceputul asta de toamna inca ma surprinde, dar nu ma deranjeaza) mi-am zis ca trebuie sa vad si eu mica delta din mijlocul campiei (Padurea Comana in 2010).

Dupa un drum de aproximativ o ora (in care mi-am adus aminte cum e sa te zdruncini la fiecare groapa din asfalt) am inceput sa vedem si semnele catre parcul Comana fara o precizare foarte exacta. Tocmai din acest motiv am avut doua tentative esuate de a gasi calea potrivita (din doua sageti care spun acelasi lucru am ales-o pe cea proasta si ne-am nimerit in plin sat Mihai Viteazu, pentru ca apoi sa o taiem direct prin padure pe un drumeag forestier ce se impotmolea la nici 100 de metri).

Eh’….si cand ceva incepe prost, se termina si mai prost. Am ajuns la locul cu pricina si ce sa vezi! Din marea de nuferi si stuf pe care mi-o imaginam (daca mi s-a spun ca e “mica delta” mi-am construit diverse imagini in minte, numai bine sa fiu extrem de desumflata si dezamagita la sosire) am dat peste o carare croita pritre smocurile de stuf ce ar fi trebuit sa duca spre lac. Carare e mult spus….nu stiu cum as putea sa denumesc calea de acces candva functionala construita peste mlastina, cu scanduri rupte pe alocuri sau lipsite cu desavarsire pe care trebuia sa faci adevarata echilibristica cat sa nu te pomenesti cu noroiul pana la genunchi.

Am facut-o si pe asta. In fata ochilor ni s-a deschis lacul – nu era plin de nuferi ca cel din imaginatia mea, dar plin de scanduri rupte probabil din ceea ce ar fi trebuit sa fie un ponton. Am aflat ca intradevar pontonul a existat, a avut si un scop, dar scopul lipsea si el cu desavarsire (doua casute pescaresti cu acoperis de stuf si pereti din lemn – acum in locul lor e o mare de apa statuta).

Pline de sentimente din cele negative m-am intors in mai putin de 5 minute pe aceeasi cale (adica aceeasi echilibristica) spre masina si dusi am fost. Locul care altadata avea splendoarea lui (puteti sa vedeti pozele de anul trecut ) iti lasa astazi un gust amar fata de lipsa totala de interes pentru natura pe care o remarc zi de zi. Am lasat padurea in urma cu a ei grataristi – cred ca aici se va rezuma parcul natural Comana ca destinatie, daca nu se vor lua ceva masuri cat de curand.

“Mesaj: Imi pare rau , si va dau dreptate ca potentialul turistic al Comanei nu e mai deloc exploatat. Avand bunicii acolo, cam pana la 15 ani eram cel putin 2 luni de vara si mai rar iarna prin locurile alea. Apoi vizitele s-au rarit, doar pentru a le mai veni in ajutor batranilor, pana s-au prapadit in 1984. Asa ca padurile si baltile le-am batut prin anii 60-70 indeobste. Atunci, prin septembrie, gara era plina de pescari si vanatori cu ciorchinarele pline de pasari. Se prindea peste chiar ca in delta, crapi de 3-10 kg, stiuca, somn, si clean(care nu sta in orice apa). Am prins caracuda, tipari, zvarlugi, pietrusei si tiganusi-specie endemica-(cu cosul). Apoi raul a murit brusc din cauza poluarii din amonte-ceva dejectii de la combinate de porci/pasari, prin 1975-76 cred. Nu se mai prindea nici macar caras, decat intr-o balta izolata , langa gara. Pasarile duse au fost si ele. Dezastru ecologic, mai ales ca se deschisese si o exploatare de stuf acolo. Dupa 1990 s-a produs un reviriment eco(fie a dat faliment combinatul de porci/pasari, fie altceva)si s-a refacut ceva, dar la alta scara mai redusa. Daca vrei sa vezi balta, la pensiunea Comana se poate inchiria barca cu tot cu ghid care ar sti ce si pe unde. Sau daca ai barca gonflabila poti intra singur prin labirint, insa fiind rezervatie naturala e posibil sa ai de dat ceva explicatii cuiva, care e cam invizibil pe acolo. Casutele si cararile-ponton din care n-a ramas mai nimic au fost ridicate prin 1994 de Discvery-history pentru exemplificarea civilizatiilor celtice lacustre. Le-au lasat acolo, fara stapan si au rezistat cam 10 ani. Eu am apucat sa fac ceva poze acolo, dl. ROANA unele chiar grozave, ca si altele de iarna. Chestia e ca doar in cateva ore nu te poti dezmetici si gasi frumusetea locului. 2-3 zile si un ghid local ar ajuta. Padurea are o zona de mai batrana , cu pini peste calea ferata spre Vlad Tepes, nici eu n-am mai fost acolo de 40 ani. Toamna e grozav, ca si primavara la inceput de aprilie(am pus si eu 2 serii pe BOG). Mai am si alte info, daca sunteti interesat. Cu stima, Razvan Constantinesu

Astept informatii despre Padurea Comana si din partea voastra !